Destul de tarziu scriu iar pe blog, stiu, dar acum am avut ceva timp sincer, lately. Postul asta nu se vrea o cronica de concert sau ceva, e doar… an amazing experience which i was lucky to be part of ๐
Pe 15 Noimebrie am avut IMENSAAAA placere sa merg la un concert RHCP in Manchester, la MEN Arena. Il asteptam din vara, de cand mi-am cumparat bilet (prin iulie, daca imi aduc bine aminte). Cu greu, pana la urma a trecut vara, indian summer-ul de-aci, ceva din toamna si a ajuns si concertul, finally. Am ajuns la MEN Arena pe la 6 si-un pic (cantarea trebuia sa inceapa pe la ora 7:30 cica, cel putin asa scria pe bilet). M-am invartit eu ce m-am invartit pe-acolo pana la 7:30 si fix cand au zis a inceput. Bine, au inceput sa cante niste unii in deschidere, habar n-am cum ii cheama sincer, nici nu mi-au facut o impresie buna deloc, mai ales ca “adoptau” un stil cel putin ciudat pentru gustul meu (io-s mai old-school asa, la cei “aproape 40” ai mei ๐ ), un stil pe care cred ca l-as putea defini ca o combinatie intre raggae cu ceva influente… arabice, musulmane, cum vreti sa-i spuneti, ca vocalul parca era Naarghita sau ceva pe acolo. Ce mi-a placut in schimb (si asta iar e o MARE diferenta intr un concert din RO si unul din UK): publicul! Tot respectul. Cred ca un procent de 95% a fost pe aceeasi lungime de unda cu mine, legat de opening-act-ul asta. Cu toate astea, NIMENI nu i-a huiduit, aruncat cu sticle goale, rosii stricate sau oua spre scena. Dimpotriva, dupa fiecare piesa absolut toti aplaudau, urlau (cheering), etc. Dovada ca bunul simt n-are nicio legatura cu faptul ca esti roacher, pancher, reivar, repar, sau mai stiu eu ce natie muzicala. Aia pe scena se chinuiau sa entertain lumea, drept pentru care meritau aplauze. Mi se pare si normal. Asta e iar unul din motivele pentru care I fuckin’ love the UK so much, cred.ย Alta chestie care m-a surprins (intr-un mod extrem de placut i mean) a fost cand am vazut oameni de 50+ ani venind la concert, cu tricouri cu RHCP si tot tacamul. Si serios, nu erau doar 2-3, cazuri izolate ๐ Un cuplu trecut de prima tineret sa zic, au avut locuri pretty close de mine. Chiar langa mine au avut locuri un cuplu de vreo 30 (cred), pretty rockers asa. I mean, daca te intalneai cu ei pe strada – traversai. Well, au cantat si dansat tot concertul, chestie la care recunosc ca nu prea ma asteptam (don’t ask me why, just didn’t).
Oricum, au terminat si respectivii, pauza de vreo 20 minute, timp in care s-a amenajat scena pentru the big act si a inceput. In momentul in care s-au stins luminile, chiar cu cateva secunde inainte de primele acorduri s-a declansat si nebunia din partea publicului. Abia imi puteam auzi gandurile de galagia din sala. Sincer, credca nu mi-a mai placut un concert in halul asta de la primele din viata mea, cand mi se parea ca tot ce zboara se mananca. De fapt aberez – a fost mult mai tare de atat. O explozie continua de sunet si lumini, cu proiectii al dracului de bine gandite si realizate. Ce-i al lor e al lor, tre’ sa recunosc. Baietzii astia sunt tari la capitolul show. Bine, nu ca la muzica stau mai prost sau ceva de genul asta ๐ E bestial sa vezi o sala intrega (si e pretty big MEN Arena asta) cantand, dansand, simtindu-se bine. E si mai tare sa-i vezi si pe cei de pe scena ca le place ce fac si le place cand publicul se simte bine, nu au venit doar sa cante pe scena doar pt ca au fost platiti, desi era al doilea concert numai in Manchester, mai avusesera unul cu o zi inainte, in aceeasi sala. Au fost piese si vechi, si noi, de pe ultimul “I’m With You”. Cred ca nebunia cea mai mare a fost pe “Give it away” si “Under the bridge” (bine, era de asteptat la o adica). Cum spuneam, totul ornat cu un spectacol de lumini si culori de toata frumusetea. Nu cred ca mai e cazul sa mai spun ca de la concert incoace am lasat radio-ul pe locul 2 in masina, rasunand aproape incontinuu RHCP, mai ales pe autostrada in drum spre job sau back from it.
Am facut si ceva poze/filme din pacate au iesit la o calitate mizerabila. O sa pun totusi link cu ce am filmat pe “Californication” – sunetul este de-a dreptul sub orice critica, dar u get the idea ๐
Cred ca cel mai mare regret la concertul asta a fost ca… well… s-a terminat ๐ As mai fi stat sa-i vad cateva zile ๐