Cum n-am mai scris de ceva vreme (putin spus!) pe blog si cum tot am unul,zic hai sa scriu iar un pic despre latest events de pe-aci.
In ordine cronologica, am fost la Leeds Festival, pe care l-am asteptat de cand am ajuns in Regat si mi-am luat bilet pt ziua de sambata, mai mult pt Deftones si The Offspring. Adica l-am asteptat cateva luni π Dar pe bune acum, a mertitat tot: si asteptarea, si banii de bilet, si noroiul pe care a trebuit sa-l traversez pana la scena principala, etc. Totul, cum spuneam. Intr-un final s-a facut si sambata, 27 August, ziua pt care luasem bilet. Trezit, baut cafeaua si pe la 11 (aproximativ) m-am pus pe drum. Setat sat-nav-ul sa ma duca la locul cu pricina si pe-aci ti-e drumul. Bine, ca pana la urma satnav-ul l-am oprit, ca de pe la jumatatea drumului erau deja indicatoare catre “Leeds Festival” intr-o veselie, pe autostrada. Blocasera accesul pe toate partile in locatia respectiva, se putea intra doar printr-o singura parte. Am ajuns si acolo, locul… IMENS, ce pot sa spun. M-am invartit jumatate de ora dupa indicatoare pe-acolo sa ajung la “one day parking” π Ma rog, am ajuns, am parcat masina si m-am pus pe drumul care s-a dovedit a fi fooooaaaarte lung spre locatia scenelor. Intai a trebuit sa trec prin camping(uri), dupa asta printre corturile cu magazine, magazinase, hotdogs, burgers, merchendise-uri si alte chestii si, in final, dupa vreo 30-40 de minute de mers “per-pedes” am ajuns si la scene. Trecut pe langa toate celelalte si diiirect la Main Stage m-am oprit. Cum spuneam, locatia imensa. Mi-a luat 40 minute sa ajung de la masina pana la scena principala. SI MUUUULT noroi. Bine ca-mi luasem ghetele, nu “adidasii” cum voiam initial ca sigur nu ajungeam intreg acolo π Bineinteles ca toti ceilalti erau dotati cu Wellies (cizme de cauciuc pe la noi, nothing more, nothing less). Cine dreaq a stiut!
Chiar cand am ajuns, incepusera sa presteze “The Blackout”. De fapt, incepusera sa presteze de ceva vreme, ca erau pe sfarsit. Au mai bagat vreo doua piese si gata. Ideea ca eu am ajuns undeva pe la ora 13:30 la scena cu pricina si Deftones incepeau abia pe la 17. Si cum aveam o groaza de timp de pierdut, m-am invartit sa vad ce mai era pe-acolo. Pe langa nelipsitele si evidentele corturi unde se vindeau bauturi si mancare, m-a “lovit” fun-fair-ul din locatie, gandit parca special pentru adrenaline-junkies π Tot felul de masinarii gandite special sa-ti intoarca stomacul pe dos de la sfidarea gravitatiei si a fortei centrifuge numai cand le priveai. Si in caz ca se intreaba careva – nu, nu m-am urcat in asa ceva π Am mai stat putin si au inceput pe scena principla “New Found Glory”, care chiar mi-au placut (note to self: sa caut sa ascult mai mult de la ei). M-am mai invartit ceva-ceva, a inceput o ploaie torentiala, ca doar sunt in UK, imposibil sa treaca o zi fara cativa stropi de ploaie. Au cantat si cei de la “Bring Me the Horizon” – ok, call me old-fashion, da’ punk-ul ala destrabalat pana in maduva oaselor tot nu-l inteleg. Still don’t get it, really π Au venit pe scena si cei de la “Rise Against” care au facut ploaia ceva mai suportabila, mai ales cand vocalul a zis ca abia asteapta si el sa vada urmatoarea trupa de dupa ei pe scena, The Deftones. S-a oprit si ploaia intre timp, a iesit ditamai soarele, m-am uscat complet dupa ploaia care abia se terminase, au terminat si Rise Against de cantat si s-a innorat iar, bineinteles.
La ora 17:10 au inceput The Deftooooooneeeees, in forta, cu “Be quiet and drive (far away)” si s-a declansat nebunia π Nu mai conta ca a inceput si ploaia iar, toti au inceput sa cante, sa urle, sa sara, sa danseze, sa faca orice in afara de “stat pe margine”. E si normal, cu ce show au facut Moreno & Co π Au trecut prin piese atat mai vechi (White Pony si Adrenaline) dar si mai noi, de pe ultimul “Diamond Eyes”. Pe “My Own Summer” bineinteles ca a fost alt moment de nebunie si dragutz mi s-a parut ca “Passenger” a fost cantata impreuna cu vocalul de la “Rise Against”. Asa, ca intre ei, americanii veniti in UK π Alte piese din playlist (asa, din ce-mi aduc aminte) au fost Korea, Digital Bath, Diamond Eyes, Change, Sextape, etc. De fapt, setlist-ul complet il gasiti aici. Oricum, BESTIAL!!! E a doua oara cand ii vad pe Deftones live (prima oara a fost in Bucuresti, in 2008 sau cand au fost prima data, nu mai stiu exact) si sincer, daca as putea m-au mai duce la vreo 2-3 live-uri de-alea lor anul asta. Mr. Moreno intr-o forma de zile mari (a mai si slabit, poate de-asta e si mai saltaretz pe scena, cu toate ca greutatea nu l-a oprit in trecut sa sara ca o minge pe scena). Prea tari baietii astia, live. Doar 2 chestii as avea de comentat: mi-ar fi placut sa aud poate si Bored sau Around the Fur si ca n-a fost Chi Cheng, saracul de el (chiar, tot in coma e, mai stie cineva ceva de el?). Oricum, bassistul nou se descurca de minune, no doubt about it, clar! π
Dupa Deftones (care parca s-a terminat cam repede, if u ask me)Β au urmat “The Offspring”. Ce sa mai zic, alt show de zile mari. La astia am fost la primul live, recunosc. Setlist-ul complet il gasiti aici. Nebunie cand niste “gagici” au inceput un mud-bath pe-acolo de toata frumusetea :)) Piese, cum era de asteptat, si mai vechi, si mai noi. Punctul culminant pt mine (v-am zis ca-s mai old-school asa) a fost la ultima piesa, “Self Esteem”, of course π
Dupa asta am plecat si eu, alta aventura –Β drumul inapoi spre masina, de approx 40 minute si cautatul masinii in parcarea, care, ma nou avea numarul de masini dublat (cel putin) fata de cum lasesm eu π Cu alte cuvinte, am mai pierdut jumatate de ora prin parcare sa gasesc masina. Intr-un final, am gasit-o, m-am pus pe calarit M1 si M62 (parca) si goana spre casa. Mare inventie cruise-control-ul asta, tre’ sa recunosc π
In linii mari, cam asta a fost aventura la primul meu festival in UK. They do everything BIG here, ca o mini-concluzie. Inca sunt imbatat de starea de la festival, chiar si dupa 2 zile de cand am fost acolo. Ce NU am vazut acolo – betzivii aia notorii care la orice festival pe la noi iti sar in fata si iti cer niste bani sau “o tigara”. Bai nene, am vazut si acolo vreo 2 muci de beti da’ s-au dus undeva sa se aseze un pic pe iarba (nu conta ca ploua), au stat putin sa-si revina si s-au ridicat pe propriile picioare si s-au intors in fata scenei. “Salvati Vama fucking Veche” my ass. Mai au romanii muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult de invatat despre cum se face un festival de cateva zile, cu multe nume mari pe scena. Nu exagerez, dar tot spatiul ocupat pentru festul asta, cu tot cu scene, campinguri, parcari si ce mai aveau aia pe-acolo cred ca concura ca suprafata cu orasul Cernavoda, sa dea toti dracii… Am ramas masca, fix ca un roman ajuns in civilizatie… Din pacate, n-am putut sa-mi iau camera foto cu mine sa fac si ceva poze, am un D3100 si clar nu am avut voie sa intru cu asa ceva pe-acolo. Mai jos cateva poze facute cu telefonul doar.
Asta a fost sambata. Duminica am fost la Peveril Castle, ca tot e aproape de noi (la vreo 25 de mile), cu toate ca am mai fost odata acolo, dar ne-a placut mult asa ca am zis sa mai dam o fuga.
Luni, 29.August are o insemnatate dubla, sort of speak: 1st of all, fie-miu a facut “si 4 luni”, dupa 2 ani :)) Adica 2 ani si 4 luni :))
In al doilea rand, primul meu “Bank Holiday” in UK. Toata lumea liberaaaaaa! No work todaaaaay! π Drept pentru care ne-am urcat iar in masina mai dimineata si am plecat spre Liverpool. Pacat ca fost destul de puternic vantul, in rest a fost prea tare. Imi place orasul asta, rau de tot π Parca m-as muta acolo, sincer. E si mai aproape de Warrington, unde lucrez. Am vizitat “Albert Docks”, se spune ca pe-acolo s-au cunoscut “fab 4”, The Beatles. Ma intreb cum dreaq, pe pontoane pe-acolo, cantau asa, aiurea, in vant?! :)) Cum am ajuns pe un mic vas ancorat acolo cantau niste unii, imbracati gen ’60s asa, cantau evident, numai cover-uri de-ale The Beatles, normal. Ma rog, been there, done that. Acum am ajuns home si am zis sa dau pe blog chestiile astea. De ce?! Habar n-am, din lipsa de ocupatie si in asteptarea zilei de maine cand incepe o noua saptamana deΒ munca. De 4 zile π Yey! :))
Cheers! π