Bine ati venit in Birchwood, Warrington

Buun, deci am ajuns si aici. Incepand de Joi seara (17.Mai.2012) suntem rezidenti “cu acte in regula” in Birchwood, Warrington. De ce ne mutam aici? Pai pentru ca, in primul rand, oricat imi place mie sa conduc, drumul pana la serviciu si inapoi incepuse sa ma calce pe nervi in ultima vreme. De cand am ajuns in Marea Britanie, anul trecut, prin Iunie mai exact, am locuit in Oldham iar jobul il am in Warrington. Adica in jur de 25 mile dus. Si alte 25 intors. Asta inseamna 50 mile pe zi, care s-ar traduce prin aprox 80 Km. Nu ar fi chiar asa mare problema, daca autostrazile in UK nu ar fi asa aglomerate la orele de varf, dimineata si seara, cand de cele mai multe ori fac o ora si un pic doar sa ajung la serviciu, in conditiile in care teoretic ar trebuie sa fie drum de max 40 minute. Seara e si mai rau, mi s-a intamplat odata sa fac si aproape 3 ore, am prins vreo 2 accidente pe segmentul asta de autostrada, cand e haos total.

Asta ar fi unul din motive. Al doilea ar fi ca Warrington asta este al dracului de frumos, muuuult mai frumos ca Oldham, trebuie sa recunosc. Unde mai pui si ca populatia de pachistanezi iubitori de curry (cu care sunt prieten la catarama!) de-aci este vecina cu zero, spre deosebire de Oldham unde (si nu exagerez) cred ca sunt majoritari. Pai dreaq, asta e unul din motivele pt care am plecat din Romania, sa scap si de fetzele negricioase de pe-acolo. Bine, la drept vorbind acum nu prea se compara pachistanezii de aici cu tiganii din Ro, dar tot au radacini comune. Si pt mine asta e de ajuns 🙂

Alt motiv “puternic” este ca mostenitorului, Mihnea Andrei, ii place aici in ultimul hal, este total in elementul lui, mai ales cand iesim in weekend-uri prin parcurile din imprejurimi.

Sa revin la povestire: acum cateva luni (vreo 3 adica) am inceput sa cautam casa in zona Warrington (eu si “consoarta“, vreau sa spun). Am contactat cateva agentii imobiliare, am vazut cateva case (de fapt, vizitat doar una, daca ma gandesc mai bine) si… am gasit-o pe-asta unde tocmai ne-am mutat. Gasit, vazit, placut, vorbit cu proprietarul, trecut prin toata procedura de credit-check de pe aici, cand vrei sa inchiriezi, trecut cu bine si semnat contractul, care a inceput de pe 1 mai. Ne-am mutat abia acum pentru ca am dus toate lucrurile incet-incet (stiti voi: catel, purcel, tigai, farfurii, etc). In fiecare zi in drum spre serviciu ajungeam in Birchwood cu vreo 15 min mai devreme sa mai descarc o tura de bagaje. Am iesit mult mai ieftin decat sa platesc o firma specializata in mutat, sincer.

Ziceam de procedura de credit-check. Ditamai aventura, intr-un fel. Dar aventura buna. Adica, in felul asta se protejeaza si proprietarul, si agentia prin care am gasit casa impotriva eventualilor chiriasi cu ganduri necurate, neseriosi, etc. Stiti procedurile de la banci, cand te duci sa faci un imprimut? Ei, ceva de genul asta a fost si aici. Sunt firme specializate in treaba asta, care suna la locul tau de munca sa verifice daca intr-adevar lucrezi acolo si mai ales daca au de gand sa te concedieze in curand. Suna la propietarul actual unde stai cu chirie sa verifice ce fel de om esti, iti platesti chiria la timp, devastezi casa, darami peretii, spargi geamurile, sau alte treburi de-astea de om de incredere. Iau legatura cu banca unde ai cont, sa verifice daca nu cumva ai ceva imprimuturi sau credit-cards pt care nu esti la zi cu platile, etc. Cum spuneam, ditamai aventura. Bine cel putin eu nu a trebuit sa fac mai nimic, in afara sa le dau nr de telefon de la serviciu si al fostei proprietare si sa astept 2 zile sa vina verdictul, care, evident, a fost favorabil 🙂 Odata venit, semnat contractul si asta a fost tot. Chiar inainte de 1 Mai mi-au fost predate cheile, certificate de gaze, electricitate, etc, etc si de atunci dimineata cand plecam spre serviciu, ajungeam cu 15 min mai devreme sa trec pe la noua casa (care apropo, este la 5 min de serviciu) sa mai las o perna, o furculita, un castronel, o jucarie de-a lui Mihnea, etc. De vreo doua saptamani am venit aici in weekend (in Birchwood adica) sa mai facem ba cate o inspectie pentru a determina ce mai avem de cumparat asa, de casa noua, sa-i dam un “look comercial” sa zic asa, ba ceva curatenie, etc. E bestiala casutza asta, si imprejurimile sunt pe masura. E un cartier mai… “posh” sa-i zic, (cica) mai “de fitze”. Verde, Mult verde. Mai verde ca o padure 🙂 Sunt maniaci pe-aci cu pomii, cu iarba, gazonul ala englezesc tuns periodic, sa fie frumos, si totul arata fresh asa de la ploile abundente. Avem o scoala primara la vreo 3 minute de mers pe jos (asta o sa ne prinda bine in curand, cand mostenitoru’ o sa inceapa scoala), liceu la 5 minute (tot de mers pe jos), iar un ditamai centru comercial (Birchwood Shopping Centre) la vreo 7-10 minunte cu masina, de data asta. Tot langa centrul asta exista si GP (medicul de familie) la care trebuie sa figurezi, si un cabinet dentar. Cartier rezidential in cel mai pur sens al cuvantului, ce mai. Nu mai spun, ca in Warrington am mai vazut un centru comercial IMENS acum doua saptamani or so, Golden Square Shopping Centre, magazinul IKEA Warrington este si el prezent deasemenea 🙂 Plus ca orasul, cum ziceam, frumos in draci. Pur British 🙂

Cam asta ar fi, pe scurt, aventura cu mutatul in UK. Sa fie intr-un ceas… cu cuc, zic!

Comments