Bine ati venit in Birchwood, Warrington

Buun, deci am ajuns si aici. Incepand de Joi seara (17.Mai.2012) suntem rezidenti “cu acte in regula” in Birchwood, Warrington. De ce ne mutam aici? Pai pentru ca, in primul rand, oricat imi place mie sa conduc, drumul pana la serviciu si inapoi incepuse sa ma calce pe nervi in ultima vreme. De cand am ajuns in Marea Britanie, anul trecut, prin Iunie mai exact, am locuit in Oldham iar jobul il am in Warrington. Adica in jur de 25 mile dus. Si alte 25 intors. Asta inseamna 50 mile pe zi, care s-ar traduce prin aprox 80 Km. Nu ar fi chiar asa mare problema, daca autostrazile in UK nu ar fi asa aglomerate la orele de varf, dimineata si seara, cand de cele mai multe ori fac o ora si un pic doar sa ajung la serviciu, in conditiile in care teoretic ar trebuie sa fie drum de max 40 minute. Seara e si mai rau, mi s-a intamplat odata sa fac si aproape 3 ore, am prins vreo 2 accidente pe segmentul asta de autostrada, cand e haos total.

Asta ar fi unul din motive. Al doilea ar fi ca Warrington asta este al dracului de frumos, muuuult mai frumos ca Oldham, trebuie sa recunosc. Unde mai pui si ca populatia de pachistanezi iubitori de curry (cu care sunt prieten la catarama!) de-aci este vecina cu zero, spre deosebire de Oldham unde (si nu exagerez) cred ca sunt majoritari. Pai dreaq, asta e unul din motivele pt care am plecat din Romania, sa scap si de fetzele negricioase de pe-acolo. Bine, la drept vorbind acum nu prea se compara pachistanezii de aici cu tiganii din Ro, dar tot au radacini comune. Si pt mine asta e de ajuns :)

Alt motiv “puternic” este ca mostenitorului, Mihnea Andrei, ii place aici in ultimul hal, este total in elementul lui, mai ales cand iesim in weekend-uri prin parcurile din imprejurimi.

Sa revin la povestire: acum cateva luni (vreo 3 adica) am inceput sa cautam casa in zona Warrington (eu si “consoarta“, vreau sa spun). Am contactat cateva agentii imobiliare, am vazut cateva case (de fapt, vizitat doar una, daca ma gandesc mai bine) si… am gasit-o pe-asta unde tocmai ne-am mutat. Gasit, vazit, placut, vorbit cu proprietarul, trecut prin toata procedura de credit-check de pe aici, cand vrei sa inchiriezi, trecut cu bine si semnat contractul, care a inceput de pe 1 mai. Ne-am mutat abia acum pentru ca am dus toate lucrurile incet-incet (stiti voi: catel, purcel, tigai, farfurii, etc). In fiecare zi in drum spre serviciu ajungeam in Birchwood cu vreo 15 min mai devreme sa mai descarc o tura de bagaje. Am iesit mult mai ieftin decat sa platesc o firma specializata in mutat, sincer.

Ziceam de procedura de credit-check. Ditamai aventura, intr-un fel. Dar aventura buna. Adica, in felul asta se protejeaza si proprietarul, si agentia prin care am gasit casa impotriva eventualilor chiriasi cu ganduri necurate, neseriosi, etc. Stiti procedurile de la banci, cand te duci sa faci un imprimut? Ei, ceva de genul asta a fost si aici. Sunt firme specializate in treaba asta, care suna la locul tau de munca sa verifice daca intr-adevar lucrezi acolo si mai ales daca au de gand sa te concedieze in curand. Suna la propietarul actual unde stai cu chirie sa verifice ce fel de om esti, iti platesti chiria la timp, devastezi casa, darami peretii, spargi geamurile, sau alte treburi de-astea de om de incredere. Iau legatura cu banca unde ai cont, sa verifice daca nu cumva ai ceva imprimuturi sau credit-cards pt care nu esti la zi cu platile, etc. Cum spuneam, ditamai aventura. Bine cel putin eu nu a trebuit sa fac mai nimic, in afara sa le dau nr de telefon de la serviciu si al fostei proprietare si sa astept 2 zile sa vina verdictul, care, evident, a fost favorabil :) Odata venit, semnat contractul si asta a fost tot. Chiar inainte de 1 Mai mi-au fost predate cheile, certificate de gaze, electricitate, etc, etc si de atunci dimineata cand plecam spre serviciu, ajungeam cu 15 min mai devreme sa trec pe la noua casa (care apropo, este la 5 min de serviciu) sa mai las o perna, o furculita, un castronel, o jucarie de-a lui Mihnea, etc. De vreo doua saptamani am venit aici in weekend (in Birchwood adica) sa mai facem ba cate o inspectie pentru a determina ce mai avem de cumparat asa, de casa noua, sa-i dam un “look comercial” sa zic asa, ba ceva curatenie, etc. E bestiala casutza asta, si imprejurimile sunt pe masura. E un cartier mai… “posh” sa-i zic, (cica) mai “de fitze”. Verde, Mult verde. Mai verde ca o padure :) Sunt maniaci pe-aci cu pomii, cu iarba, gazonul ala englezesc tuns periodic, sa fie frumos, si totul arata fresh asa de la ploile abundente. Avem o scoala primara la vreo 3 minute de mers pe jos (asta o sa ne prinda bine in curand, cand mostenitoru’ o sa inceapa scoala), liceu la 5 minute (tot de mers pe jos), iar un ditamai centru comercial (Birchwood Shopping Centre) la vreo 7-10 minunte cu masina, de data asta. Tot langa centrul asta exista si GP (medicul de familie) la care trebuie sa figurezi, si un cabinet dentar. Cartier rezidential in cel mai pur sens al cuvantului, ce mai. Nu mai spun, ca in Warrington am mai vazut un centru comercial IMENS acum doua saptamani or so, Golden Square Shopping Centre, magazinul IKEA Warrington este si el prezent deasemenea :) Plus ca orasul, cum ziceam, frumos in draci. Pur British :)

Cam asta ar fi, pe scurt, aventura cu mutatul in UK. Sa fie intr-un ceas… cu cuc, zic!

Taximetrist esti, taximetrist mori

N-am nimic cu curry-ul, sa clarific asta de la inceput. Adica nu am nimic in comun cu mirodenia asta, de fapt, urasc curry-ul cu tot sufletul meu de copil chinuit. Cred ca are legaura cu zona din care se trage. N-aveau ceva mai bun de facut “those morons” decat sa descopere curry-ul. De fapt, cam tot ce fac ajtia, este gresit. Aceasta introducere fiind facuta, sa intru direct in miezul problemei: bai, urasca pachistanezii si alte culturi adiacente ceva de speriat. Da frate, sunt un rasist nenorocit, I admit it. Nesimtitii astia sunt un fel de tigani de prin ro. De fapt, sunt “verii” nu chiar asa de rai ai tiganilor. Dar tot najpa sunt. Niste cretini si jumatate. De ce sunt asa inversunat la adresa lor?

Pai e o poveste destul de scurta: aseara, pe la ora 1:30 am trebuia sa ma intorc acasa din Manchester City Centre, iesisem cu colegii de firma in oras (dar asta e subiectul unui eventual alt post). Buuuun, zic hai ca iau un taxi la ora aia (evident) si ma dic si eu sa dorm. Cum in fata barului in care tocmai fusesem era plin de lume care avea acelasi scop ca si mine – sa gaseasca un taxi – zic hai ca merg un pic pe jos pana “dupa colt” ca stiu eu unde gasesc mai lejer o masina. Zis si facut, merg un pic, gasesc un taxi, ma urc. Soferul – un paki de-ala cretin care putzea a curry si a nespalat de la 7 poste (chiar, astia nu se spala decat cand au vreo sarbatoare sau cand ploua?).

- Unde mergi?
- Oldham, etc, etc
- Aaaaa, pai e cam departe. Unde mai exact in Oldham?
- In cartierul X, conteaza?
- Pai si cam pe unde in cartierul X?
[deja ma apucau dracii]
- Undeva pe langa strada Y
- Aha, si cam cat de departe tre’ sa mergem pe strada Y?
- Pana mea, daca ti-e teama ca nu-ti platesc cand ajungem acolo stai linistit, am bani sa-ti platesc, poftim, uite (si-i arat boului ca am bani sa-i platesc) si stiu approximativ cat costa pana acolo ca nu sunt “virgin” la mersul cu taxiul pe aceeasi ruta totusi
-  Si cam cat costa?!
[deja fierbeam]
- [doar in gand:] Pai e simplu boule – pornesti ceasul ala, pleci intr-acolo si vezi cat face cand ajungem la destinatie [out loud:] In jur de 30 quid
- 35! Si banii inainte sa plecam!

As fi putut sa ma dau frumos jos din masina boului si sa caut alta, dar fiind ora inaintata si cozile care erau in statiile de taxi-uri, am zis ca inghit in sec this time. II dau magarului 40 quid, imi da 5 rest si plecam.

Pe drum, probabil curry-ul nu tine si de plictiseala la imputitii ajtia si incearca sa faca conversatie:

- So, where are you from?
- Can you please just drive, that’s why I paid 35 quid, not for smalltalk…

Si cam asta a fost toata poveste, pana am ajuns la destinatie si m-am dat jos din masina.

Acum, de ce sunt asa inversunat in ceea ce priveste minoritatea asta din UK? Pentru ca boul care abia stia sa numere si are un accent muuuuult mai nasol ca al meu (hell, eu parca eram 140% british pe langa el) m-a facut sa ma simt ca ultimul infractor, cu aroganta lui de indian cordit. Da, sunt nervos pe respectiva natie, recunosc, nu ascund asta. Si da, m-a deranjat atitudinea lui de – vezi doamne – “io sunt sofer de taxi! ce jmeker este je!”. Si stiu ca suna a romanism pana in maduva oaselor – dar hate it cand un moron cu nicio clasa ma trateaza asa.

Cum dreaq se face ca daca esti pachistanez poti sa iti aduci toata familia de infractori retardati (si sunt multi frate!), sa traiesti mai mult de pe urma statului (alocatii pentru cei 20 de puradei, alte ajutoare de la guvern, etc) si daca esti roman si vrei sa fii perfect legalist si sa nu furi de la statul Britanic si mai ales tara UE trebuie sa indeplinim vreo 8459757943759  de conditii stricte ca sa avem dreptul sa muncim macar aici? E un pic deranjant sincer sa fiu.

Ce s-o mai lungesc, abia astept sa ne mutam in vara (cel mai tarziu la inceputul lui Iunie de fapt) in Warrington unde doar 1.2% din populatie o reprezinta retardo astia care traiesc cu impresia ca “thankyouplease” e forma corecta.

PS: legat de accentul moronilor astia si cum vb ei engleza nici nu mai vorbesc, ca imi vin dracii si mai tare. Nici eu nu sunt ala care vorbeste extrem de corect Eng…. stiti ce? Ba da! Pe langa boii ajtia sunt un fel de GOD la limba engleza, ar trebui sa-mi ridice statuie in pachistan (voit am scris cu lowercase).

WTF, like  a boss!

Teardrop

Well, this is about a song. A beautiful song. A masterpiece, if you ask me. And no, it’s not Deftones, Korn, or SOAD as one might expect from me :P

I’m talking about Massive Attack’s Teardrop. This is one hell of a song. Brilliant! Genius! It’s one of those songs that you listen, you get crazy about it and after a while you completely forget about, only to remember from time to time that this song exists and whenever you feel like, you can plug your headphones in, turn the volume at max, close your eyes and start dreaming.

THis exact thing happend to me starting yesterday: just remembered about this one and I’m listening to it ALL the time :) On heavy rotation in my playlist.

Enjoy.

 

changes

What changes? Blog theme changes, of course :) Why? Getting bored on a Sunday afternoon, I guess. Well, since my wife changed the appearance of her blog, I thought “why not?” – and there you go. Don’t know if I managed to do it, but the new theme is supposed to be “summer-ish”, kinda.

Another “big change” that was coded with the new theme, is that you can now comment using Facebook’s comments plugin. Just to go the comments section of any blog post (at the bottom of the page) and voila! :)

Anyway, not too important but there u go: my new blog theme :)

PS: still a lot to do, CSS mostly.

 

 

National Health System

Sau, pe scurt – NHS.

Asta este sistemul de sanatate “de stat” al Britanicilor. Inainte de toate, spun doar ca povestea ce urmeaza este iar un motiv pentru care, ca roman, sa te dai cu capul de pereti cand realizezi inca o data ca Britanicii sunt cu cateva sute de ani inaintea Romaniei, din pacate. Nu ca sunt eu mare admirator al patriei-mume but still. So here it goes..

Al meu fecior, Mihnea, e racit de cateva zile, raceala luata de la gradinita unde “activeaza”. Nimic unusual pana aici – copil, mai si raceste. Dar ca de doua zile si tuseste mai rau decat de obicei si si mai nasol, ieri seara (intr-o marti adica) a inceput sa faca si un zgomot ciudat din gat/piept (nu mi-am dat seama exact) la fiecare respiratie. Ca parinte, te panichezi, really. Mai ales cand kinderelul are 2 ani si jumatate si saracutul de el nu stie sa-ti spuna exact ce are, ce-l doare, cum il doare si altele. Drept pentru care azi dimineatza la prima ora (miercuri, pt firul povestii) punem mana pe telefon si sunam la GP (un fel de “medic de familie” prin batatura pe-aci) pt o programare. Raspunsul ne-a dezarmat “abia saptamana viitoare e liber”. Continue reading

the almighty peppers

Destul de tarziu scriu iar pe blog, stiu, dar acum am avut ceva timp sincer, lately. Postul asta nu se vrea o cronica de concert sau ceva, e doar… an amazing experience which i was lucky to be part of :)

Pe 15 Noimebrie am avut IMENSAAAA placere sa merg la un concert RHCP in Manchester, la MEN Arena. Il asteptam din vara, de cand mi-am cumparat bilet (prin iulie, daca imi aduc bine aminte). Cu greu, pana la urma a trecut vara, indian summer-ul de-aci, ceva din toamna si a ajuns si concertul, finally. Am ajuns la MEN Arena pe la 6 si-un pic (cantarea trebuia sa inceapa pe la ora 7:30 cica, cel putin asa scria pe bilet). M-am invartit eu ce m-am invartit pe-acolo pana la 7:30 si fix cand au zis a inceput. Bine, au inceput sa cante niste unii in deschidere, habar n-am cum ii cheama sincer, nici nu mi-au facut o impresie buna deloc, mai ales ca “adoptau” un stil cel putin ciudat pentru gustul meu (io-s mai old-school asa, la cei “aproape 40″ ai mei :) ), un stil pe care cred ca l-as putea defini ca o combinatie intre raggae cu ceva influente… arabice, musulmane, cum vreti sa-i spuneti, ca vocalul parca era Naarghita sau ceva pe acolo. Ce mi-a placut in schimb (si asta iar e o MARE diferenta intr un concert din RO si unul din UK): publicul! Tot respectul. Continue reading